Postul Paștelui este, pentru mulți, cea mai lungă și cea mai dificilă perioadă de restricție alimentară din an. Însă, dincolo de intenția spirituală, specialiștii atrag atenția că postul poate deveni riscant atunci când este ținut pe „pilot automat”, cu produse ultraprocesate care par sănătoase doar pentru că nu conțin ingrediente de origine animală.
Un raport InfoCons ridică semne de întrebare legate de alimente de post consumate frecvent în această perioadă: pâine, paste vegetale tartinabile, margarină, halva, băuturi aromatizate tip „ceai”, lapte de soia sau tofu. La prima vedere, multe dintre ele par alegeri sigure. În realitate, etichetele pot ascunde liste lungi de aditivi, plus cantități mari de sare și zahăr.
Masa din Postul Paștelui: când „de post” nu înseamnă automat „mai sănătos”
Postul Mare din 2026 a început luni, 23 februarie, și se încheie pe 11 aprilie, urmând ca în 12 aprilie să fie Învierea Domnului. Timp de șapte săptămâni, credincioșii renunță la produse animale, iar în locul lor apar, de multe ori, alternative din comerț.
Potrivit datelor InfoCons, o gustare tipică de post – formată din pâine, pastă vegetală, margarină, halva, băutură tip ceai, lapte de soia și tofu – poate aduna, cumulat, peste 50 de aditivi alimentari (E-uri). La nivel de produs, cifrele pot arăta astfel (în funcție de marcă și rețetă):
- pâine: până la 8 aditivi
- pastă vegetală: până la 15 aditivi
- margarină: până la 6 aditivi
- halva: aproximativ 3 aditivi
- băutură tip ceai: până la 8 aditivi
- lapte de soia: până la 5 aditivi
- tofu: până la 2 aditivi
Problema nu este doar lista de E-uri. În aceeași combinație alimentară, sarea și zahărul pot urca mult peste recomandările uzuale. Într-o astfel de gustare se pot găsi până la 9,21 g de sare (în condițiile în care OMS recomandă aproximativ 5 g/zi) și până la 37,7 g de zahăr (față de recomandarea de 25 g/zi pentru zaharuri libere).
Raportul mai arată că un „fel principal” de post poate ajunge la valori și mai mari: până la 11 aditivi, peste 15 g de zaharuri și peste 11 g de sare, în funcție de combinația de produse.
Ce aditivi apar cel mai des în produsele de post
Pâinea – de la rețeta simplă la etichete greu de urmărit
InfoCons a analizat etichetele a 41 de produse tip pâine, iar concluzia este că majoritatea conțin aditivi. În multe cazuri, apar conservanți și agenți de afânare sau amelioratori, menite să prelungească termenul de valabilitate și să stabilizeze textura.
Printre aditivii întâlniți frecvent se regăsesc:
- E200 (acid sorbic)
- E282 (propionat de calciu)
- E300 (acid ascorbic)
Mesajul transmis de reprezentanții organizației este unul simplu: o pâine poate părea „banală”, dar merită citită eticheta, pentru că rețeta modernă poate include mult mai mult decât făină, apă și drojdie.
Pasta vegetală tartinabilă – multe ingrediente, multe surprize
La categoria paste vegetale, InfoCons arată că un procent mare dintre produse conțin cel puțin un aditiv, iar unul dintre cei întâlniți des este E452 (difosfați/dipolifosfați). În diverse produse apar și:
- E300, E301
- E450, E451, E452
- E120 (carmin)
- E621 (monoglutamat de sodiu)
Laptele de soia și tofu – „alternativ” nu înseamnă automat „curat”
Pentru laptele de soia, într-un singur produs pot apărea până la 5 aditivi, precum:
- E341 (fosfați)
- E407 (caragenan)
- E418 (gumă gellan)
- E410 (gumă carruba)
- E551 (dioxid de siliciu)
La tofu, apar adesea săruri și acizi folosiți ca stabilizatori sau coagulanti, cum ar fi:
- E509 (clorură de calciu)
- E330 (acid citric)
- E516 (sulfat de calciu)
- E511 (clorură de magneziu)
Ciorba de legume „din oraș”: surprize la sare și zahăr
Mulți consideră că o ciorbă de legume, mai ales cumpărată de la restaurant, este o alegere sigură. Raportul prezentat de InfoCons sugerează însă că nici aici nu e garantată „curățenia” ingredientelor: o ciorbă poate conține până la 9 aditivi, iar valorile de sare și zaharuri pot fi mult peste așteptări.
Sunt menționate exemple unde, raportat la 100 g, sarea ar putea ajunge până la 7,76 g, iar zaharurile până la 3,47 g. La o porție mare (de tip 400 g), cantitățile cresc proporțional, ceea ce poate duce la un aport foarte ridicat într-o singură masă.
În lista de aditivi pot apărea inclusiv substanțe provenite din sarea iodată (de tip E917 sau E536), dar și potențiatori de aromă precum E621, E631, E627, ori ingrediente trecute pe etichetă sub denumiri „prietenoase” precum „extract de drojdie”.
Cât de periculoase sunt E-urile, de fapt?
Nutriționistul Cristian Mărgărit explică faptul că aditivii aprobați în Uniunea Europeană sunt considerați, în limitele stabilite, suficient de siguri. Cu alte cuvinte, prezența unui „E” pe etichetă nu înseamnă automat toxicitate.
Totuși, avertismentul vine din două direcții:
- unele substanțe pot fi reevaluate în timp, iar pe măsură ce se acumulează dovezi, unele pot ajunge să fie restricționate sau interzise;
- problema reală apare când produsele ultraprocesate se adună în alimentație, iar consumul devine frecvent și în cantități mari.
Specialistul insistă pe un lucru care pare banal, dar face diferența: citirea etichetei. Ingredientele sunt listate în ordinea cantității, iar aici apar indicii importante despre zahăr adăugat, uleiuri vegetale ultraprocesate, făină albă sau aditivi de sinteză. În plus, unele ingrediente pot fi mascate sub denumiri vagi, care nu atrag atenția.
Ce înseamnă peste 10 grame de sare într-o zi
Recomandarea uzuală (menționată și în raport) este de aproximativ 5 g de sare/zi. Depășirea semnificativă poate veni cu efecte neplăcute.
Cristian Mărgărit subliniază că, pentru o persoană obișnuită, 10 g de sare într-o zi reprezintă o cantitate mult prea mare. Pe termen scurt pot apărea retenție de apă, sete accentuată și mucoase uscate. Pe termen lung, excesul constant poate crește riscul unor probleme renale și cardiovasculare, inclusiv hipertensiune. Există și excepții (de exemplu sportivi, temperaturi ridicate, efort intens), dar pentru majoritatea oamenilor, excesul repetat rămâne o problemă.
Greșelile clasice din post: mult „de post”, puțin echilibrat
Una dintre cele mai răspândite erori este să înlocuim produsele animale cu calorii goale: dulciuri, patiserie, pâine multă, sucuri „nevinovate”, prăjeli și margarină. În paralel, apare un deficit frecvent: proteina.
În multe meniuri de post, proteina ajunge prea jos, iar asta poate însemna sațietate slabă, pofte crescute și mese „îndesate” cu carbohidrați rapizi.
Reset metabolic sau dezechilibru?
Unii oameni privesc postul ca pe o perioadă de „curățare” și pauză alimentară. Nutriționistul atrage însă atenția că, în practică, foarte mulți țin postul într-un mod dezechilibrat și ies din această perioadă mai obosiți, cu alimentație mai haotică, chiar dacă scad temporar în greutate.
O masă de post mai echilibrată, în linii mari, ar trebui să includă:
- o sursă clară de proteină vegetală (fasole, linte, năut, mazăre, soia, nuci/semințe)
- carbohidrați „lenți” (cereale integrale, rădăcinoase)
- grăsimi sănătoase (semințe, nuci, uleiuri în cantități moderate)
- fibre (legume multe, salate, verdețuri)
